
Sunt Larisa Parvan, fotografa și fondatoarea DEMORAX Boudoir, un concept unde fotografia boudoir devine un instrument de reconectare, eliberare și celebrare.
Am fondat această afacere din dorința profundă de a oferi o alternativă sinceră și intimă la imaginea femeii „perfecte” din social media, aceea imagine în care te regăsești greu și rar.
Lucrez exclusiv cu femei și, în fiecare ședință foto boudoir, încerc să deschid o fereastră către autenticitatea lor. Nu doresc să lucrez doar cu femei fotogenice, ci cu femei adevărate, care au curajul să se vadă cu sinceritate.
Povestește-ne cum ai luat decizia de a începe această afacere. A fost un plan bine conturat sau o reacție la o oportunitate?
A fost, mai degrabă, o chemare interioară decât un plan de afaceri. Nu a început cu un Excel sau cu un set de obiective ambițioase. A început cu o senzație pe care o aveam tot mai des: că femeile din jurul meu se uită la ele în oglindă cu neîncredere, cu critică, cu resemnare. Și că nu le vede nimeni cu adevărat. Nici ele pe ele! Mi-am dat seama că nici eu nu mă vedeam cu adevărat. Nu cum aș fi vrut.Fotografiam de ceva timp, dar simțeam că lipsește ceva. Emoția era acolo, dar nu avea spațiul în care să respire cu adevărat. Apoi, am făcut, ca exercițiu personal, o serie de autoportrete. Nu ca să arăt bine, ci să mă privesc. Mi-am dat seama cât de multă vindecare poate aduce un cadru sincer, blând, lipsit de intenția de a impresiona.
Atunci s-a născut DEMORAX Boudoir. Nu ca brand. Ci ca promisiune, că o să creez un spațiu unde femeile pot veni să se vadă așa cum sunt, nu cum ar trebui să fie. Unde își pot aduce nesiguranțele, poveștile, cicatricile și să nu fie corectate, ci onorate.
Am construit totul intuitiv. Cu frică, dar și cu o bucurie pe care n-o pot descrie în cuvinte. N-a fost o reacție la o oportunitate exterioară. A fost răspunsul meu la o nevoie profundă a mea și a celor care aveau să vină. Și de atunci, fiecare femeie care pășește în fața camerei mele îmi confirmă că a fost decizia bună. Că e nevoie de acest tip de spațiu. Și că, atunci când privirea este sinceră, se transformă totul!
Ce rol a jucat educația – formală sau informală – în pregătirea ta pentru a conduce o afacere?
Educația, în forma ei tradițională, n-a fost niciodată singurul fir de care m-am ținut. Dar a fost un punct de pornire. Am învățat fotografie din curiozitate și din nevoia de a înțelege ce simțeam în mine, nu pentru note sau diplome. A fost o căutare personală, un fel de alfabet interior pe care l-am descoperit încet, imagine cu imagine. Adevărata educație care m-a pregătit să construiesc DEMORAX Boudoir nu a venit dintr-o sală de curs. A venit din fiecare femeie care mi-a dat încrederea ei. A venit din greșeli, ezitări sau feedback-ul sincer. Am învățat că afacerea mea nu este doar despre fotografie, ci despre oameni și emoție.Educația informală, vorbesc despre cursuri si workshop-uri de fotografie, de psihologie relațională, cărți despre corp, traumă, feminitate, toate mi-au dat instrumentele să înțeleg ce se întâmplă cu o femeie când e privită. Și mai ales, cum să o privesc fără să o reduc la o poză frumoasă. Educația mea nu se va încheia niciodată!
Inovezi prin idei ieșite din tipare? Ce exemple de astfel de abordări ai întâlnit sau folosit în activitatea ta?
Da, cu convingere, spun că inovez prin simplitate. Prin sinceritate. Pentru mine, inovația nu înseamnă artificii vizuale, decoruri spectaculoase sau ținute elaborate. Înseamnă să ieși din tiparele vizuale și emoționale cu care am fost învățate. Aleg să păstrez pielea așa cum este, cu texturi, cu urme, cu viață. Aleg să nu spun „stai așa, ca să pari mai slabă”, ci „respiră, închide ochii, simte-te confortabilă”.Cum preferi să abordezi munca: prin productivitate maximă sau prin metode de lucru inteligente (de tip SMART/SMARTER)? Ai propriul tău stil?
Am propriul meu stil. Un stil care nu urmează neapărat rețete clasice de productivitate sau formule SMART. Pentru că ceea ce fac nu e măsurabil în termeni de „eficiență pe oră” sau „obiective trimestriale”. Este profund personal, emoțional, uman. Pentru mine, munca se face cu prezență, ritm interior și sens. Da, folosesc uneori metode de organizare, îmi notez idei, îmi stabilesc direcții, dar nu mă încadrez într-o disciplină rigidă. Îmi aleg cu grijă momentele de creație. Nu trag de mine să produc conținut, ci creez doar când simt că am ce spune.Când vine vorba de ședințele foto, nu impun nicio formă standard clientei. Fiecare femeie are energia ei, iar eu îmi adaptez ritmul și prezența la ce simte ea.
Aș spune că stilul meu de lucru e bazat pe inteligență emoțională mai mult decât pe sisteme. E o combinație între claritate și multă încredere în procesul organic.
Care sunt obiectivele tale pe termen mediu și lung? Ce urmează pentru tine și afacerea ta?
Obiectivele mele nu sunt neapărat despre cifre, creșteri sau extinderi spectaculoase. Sunt despre profunzime, autenticitate și impact real. DEMORAX Boudoir nu va fi niciodată despre volum, ci un concept intim și atent.Pe termen mediu, îmi doresc să creez o colecție de proiecte fotografice tematice, fiecare cu o voce distinctă: femei care au trecut prin transformări, femei care trăiesc în corpuri diferite de normele promovate, femei care își reiau puterea prin imagine. Tot pe termen mediu, îmi doresc să dezvolt o experiență DEMORAX Boudoir care să nu fie doar o ședință foto, ci un mini-ritual. Cu spațiu de reflecție, ghidare emoțională, poate chiar colaborări cu terapeuți, coachi, artizani. O experiență care să nu te atingă doar vizual.
Pe termen lung... visez la un spațiu fizic DEMORAX Boudoir. Nu un studio clasic, ci o casă mică, luminoasă, retrasă, în care să poți veni pentru tine. Un loc în care fotografia boudoir să fie doar începutul.
Mai presus de toate, îmi doresc ca afacerea mea să continue să rămână fidelă esenței cu care a început:
* să onoreze femeia.
* să nu forțeze.
* să nu falsifice.
* să privească cu blândețe și adevăr.
Pentru mine, asta e direcția! Și știu că oricât s-ar schimba contextul, dacă păstrez această busolă, voi merge acolo unde trebuie.