Afacerea mea in imagini
Despre mine pot spune că mi-am urmat firul roșu al misiunii încă din copilărie.
S-a manifestat însă în forme diferite, care m-au servit — se pare — cel mai bine la momentele respective.
Când eram mică, la bunici, în sat, eram cea care „ghida” copiii:
ce să ne jucăm, cum să facem lucrurile.
Prin exemplul meu, eram un mic lider.
Apoi, la școală, eram un fel de confident.
Colegii îmi împărtășeau cu ușurință și încredere nemulțumirile lor despre alții, iar eu îi ascultam și pe unii, și pe ceilalți, dând fiecăruia dreptatea lui.
Încă de atunci căutam o formă de echilibru.
Am regăsit această nevoie și în muzică, studiind pianul timp de 8 ani.
Primul meu business a fost în comerț cu materiale din domeniul construcțiilor.
Și aici îmi îndeplineam misiunea: ghidam clienții ce să cumpere, cum să îmbine materialele, ce este mai eficient, cum să raporteze costurile la calitate.
Apoi, devenind expert contabil, am căutat să aduc echilibru în conturi.
Balanța contabilă, în sine, este un instrument de diagnostic și de echilibru al afacerii, prin care îmi ghidam clienții.
Ca director economic, am fost ghid și lider pentru echipe și am căutat să mențin echilibrul în interiorul lor.
Mai târziu, ca ghid național de turism, am ghidat oamenii în călătorii.
Iar acum, ghidez clienții să ajungă la echilibrul lor interior.
Toate experiențele prin care am trecut m-au format și m-au transformat.
Din toate formările mele în domeniul psihologiei și neuroștiințelor, metodele cu impactul cel mai mare în transformarea mea — pe toate ariile vieții, de la financiar la emoțional și relațional — au fost psihologia Legilor Universale și Teoria Fidelităților Emoționale.
Cu acestea lucrez și în prezent, în ședințe 1:1 și în grupuri.
Ce au diferit aceste metode este că:
– identifici rapid tiparul, harta mentală din spatele unei provocări din viața curentă (prin metode din Teoria Fidelităților Emoționale),
– apoi mergi să neutralizezi percepția clientului în baza căreia s-a format harta sau tiparul (prin metode bazate pe psihologia Legilor Universale).
Prin starea de prezență și conținere pe care o aduc în sesiuni, creez și transa necesară în care partea conștientă este pusă puțin pe pauză, astfel încât clientul să-și poată accesa emoțiile subconștiente.
Astfel, se produce o descărcare a emoției din corp, nu doar o înțelegere rațională a situației.
Sunt instrumente puternice, care produc transformări profunde și de impact.
Dacă Moș Crăciun ți-ar citi scrisoarea și, cu o sprânceană ridicată, ți-ar spune: «Explică-mi afacerea ta ca unui copil și spune-mi ce vrei cu adevărat de Crăciun pentru ea», ce i-ai povesti și ce i-ai cere?
Este foarte interesant că, deși am banii sus în valori, nu văd ceea ce fac ca pe o afacere, ci ca pe o poveste de suflet.Poate și pentru că „afacerile” de până acum au fost spații în care am acționat predominant din energie masculină — structură, obiective, performanță, forțare. Nu spun că a fost greșit. A fost ceea ce aveam nevoie atunci.
Astăzi, însă, pot spune că îmi servesc clienții dintr-un spațiu mult mai aliniat cu mine, din curgere mai degrabă decât din forțare, din energie feminină.
Din prezență, nu din presiune.
Deci, Moșule, povestea mea e cam așa:
Oamenii vin la mine când îi doare. Îi doare viața, ii dor relațiile, banii, sensul. Au trecut prin lucruri grele și cară în spate povești nespuse, frici vechi și tipare care se tot repetă, iar și iar, ca melodia la un vinil zgâriat.
Eu stau cu ei. Îi ajut să înțeleagă de ce îi doare și ce încearcă durerea să-i învețe. Nu caut să-i repar fiindcă nu e nimic stricat.
Îi ajut să transforme durerea în putere, confuzia în claritate și haosul în echilibru interior.
Le arăt unde sunt blocați emoțional, ce tipare nu îi mai servesc și ce loialități invizibile îi țin captivi, deși ei cred că “așa sunt lucrurile”.
Lucrez cu legile universale – acelea care spun că orice are două fețe, că nimic nu e greșit, doar dezechilibrat – și cu Emotional Loyalties System, ca să ajungem la cauză, nu să punem plasturi pe simptome.
Creez un spațiu sigur. Fără judecată. Fără graba de a „fi bine”.
Vin însă si cu acea fermitate care să îi țină responsabili, cu blândețe și iubire, pentru ca ei să iasă din zona de confort.
Nu sunt un umăr pe care să plângă la nesfârșit.
Sunt un umăr care merge lângă ei, până când nu mai vor să-și plângă de milă și aleg să-și recâștige puterea personală.
Îi ajut să se redescopere. Să-și extindă conștiința. Să-și aducă viața mai aproape de echilibru.
Pun întrebări care dor… dar eliberează.
Ascult și dincolo de cuvinte.
Văd hărțile după care trăiesc și îi ajut să le rescrie.
Ce vreau cu adevărat de Crăciun pentru afacerea mea?
Vreau ca oamenii care au nevoie de mine să mă găsească.
Vreau claritate, aliniere.
Vreau să ajung la cei care sunt pregătiți să se privească sincer și să înceapă un proces de transformare, nu la cei care caută soluții rapide.
Vreau să pot susține mai mulți oameni fără să pierd esența: prezența, conexiunea, adevărul.
Și mai vreau ceva, Moșule: să rămân eu. Autentică. Fermă și blândă.
Un ghid, nu un salvator. Un companion pe drumul cunoașterii de sine, până la iubire și recunoștință…
Dacă afacerea ta ar avea magie, care ar fi sania care o poartă și ce praf ai presăra peste lume?
Sania ce poartă magia e făcută din prezență conștientă.Din ani de stat cu oamenii în durerea lor fără să fug.
Din capacitatea de a ține spațiu când totul înăuntru lor e haos.
Sania mea merge încet, nu se grăbește. Nu alunecă pe suprafață, ci traversează profunzimi.
E o sanie-ghid.
Nu trage oamenii după ea, nu îi salvează, nu le spune unde „ar trebui” să ajungă.
Îi însoțește exact până unde sunt pregătiți să vadă adevărul despre ei.
Iar praful pe care îl presar peste lume e invizibil.
E praful clarității – care face oamenii să vadă că nu viața e împotriva lor, ci percepțiile lor sunt dezechilibrate.
E praful responsabilității blânde – care nu învinovățește, dar nici nu mai permite victimizarea.
E praful echilibrului emoțional – care dizolvă încărcătura evenimentelor grele și lasă în urmă iubire și recunoștință.
E praful adevărului interior– care nu mângâie ego-ul, dar eliberează sufletul.
Când praful ăsta cade peste oameni, se întâmplă ceva frumos: nu mai vor să fie salvați ci
vor să se cunoască. Nu mai fug de durere, ci vor să o transforme.
Magia afacerii mele nu promite fericire eternă, fiindcă nu există.
Promite conștiință. Iar conștiința, odată aprinsă, nu mai poate fi stinsă.
Asta e magia.
O sanie care nu te duce „departe”, ci înapoi la tine.
Și un praf care nu te face să visezi…ci să te trezești.
Cum te ajută spiridușii tăi să duci cadourile afacerii tale în lumea largă și cum îi răsplătești pentru magia pe care o fac?
Spiridușii mei sunt oamenii, procesele și instrumentele care mă susțin sa imi indeplinesc misiunea.Unii spiriduși sunt vizibili:
- platformele prin care mesajul ajunge la oameni
– strategiile și tehnicile de lucru,
– tehnologia.
Alții sunt invizibili:
– intuiția care îmi spune când să vorbesc și când să tac,
– valorile care mă țin aliniată când apare tentația de a mă imprăștia in diverse,
– experiențele grele din viața mea, transformate în înțelepciune.
Cum mă ajută să duc cadourile în lume?
Ei traduc magia în formă:
din profunzime în claritate,
din trăire în structură,
din adevăr în mesaje care pot fi primite.
Ei se asigură că darurile mele nu rămân doar comori interioare, ci devin și accesibile. Că ajung la cei pregătiți de transformări profunde.
Cum îi răsplătesc?
Îi răsplătesc cu:
– respect pentru ritmul lor și al meu,
– claritate în roluri și limite,
– recunoștință exprimată,
– aliniere financiară corectă, pentru că magia are nevoie de stabilitate ca să dureze.
Dar mai ales, îi răsplătesc rămânând fidelă misiunii mele.
Spiridușii mei știu un lucru important, că nu construim o afacere ci servim oamenii, producem transformare.
Iar când sensul e clar, magia nu obosește ci se multiplică.
Dacă afacerea ta ar fi un brad de sărbători, cum ai împodobi-o, ce globuri i-ai alege, ce cadouri ai pune sub ramurile ei pentru tine și ce magie ai dărui lumii întregi?
Dacă afacerea mea ar fi un brad de sărbători, n-ar fi nici foarte simetric, nici „perfect de pozat”.Ar fi viu. Cu rădăcini adânci și ramuri care cresc în direcții neașteptate, exact ca un proces real de transformare.
Cum l-aș împodobi?
Cu lucruri care nu se sparg ușor.
Globurile n-ar fi lucioase și goale pe dinăuntru.
Ar fi globuri din experiență trăită:
– unul din durere integrată, nu negată,
– unul din adevăr spus la timp, chiar dacă a tremurat vocea,
– unul din limite sănătoase, puse cu iubire,
– unul din relații vindecate, nu ideale, nu fantazate,
– unul din bani priviți fără rușine, dar și fără idolatrie.
Printre ele, aș atârna lumini calde.
Lumini care spun: „E sigur să te uiți aici. Nu trebuie să te grăbești.”
Sub ramurile bradului, pentru mine, aș pune cadouri care nu sunt de cumpărat:
– timp de integrare, nu doar de livrare,
– liniște între două transformări mari,
– corp odihnit, nu doar minte clară,
– bucuria de a rămâne autentică, chiar când devine profitabil să nu mai fiu.
Aș mai pune un cadou important: încrederea că nu trebuie să ajung nicăieri altundeva decât sunt.
Pentru lume, aș lăsa sub brad altfel de daruri:
– permisiunea de a nu se mai judeca pentru ceea ce simt,
– curajul de a-și privi tiparele fără rușine,
– claritatea că evenimentele nu sunt împotriva lor,
– capacitatea de a transforma suferința în sens, nu în identitate.
Magia pe care aș dărui-o lumii întregi ar fi reconcilierea cu sine.
Când un om nu mai este în război cu el, când măștile sale nu se mai luptă, relațiile se așează, banii se echilibrează, viața încetează să mai fie o luptă și devine o curgere.
Bradul meu nu promite minuni peste noapte.
Ci doar procese ce duc la transformare, adevăr, prezență și echilibru. Și acestea aduc, de fapt magia.
Când te simți înzăpezită de facturi, cum te încălzești?
Având valoare pe bani și un mindset format în timp, de a chibzui, economisi, investi, îmi cam fac iarna car și vara sanie, să nu mă prindă zăpezile nepregătită.Și mă întind cât îmi e plapuma, ca să răspund în pilde.
Și când mai apar „neprevăzute”, îmi amintesc ce este esențial: banii nu sunt dușmanii mei.
Facturile sunt un feedback. Îmi arată unde dau, unde primesc, unde e dezechilibru.
Exact ca emoțiile. Exact ca relațiile.
Le ascult mesajul, nu le blestem existența.
Îmi asum: ce pot regla acum, ce pot negocia…
Iarna financiară nu e un eșec. E un anotimp.
Ce ai cerut Moșului pentru tine anul acesta și cum crezi că magia Crăciunului te va umple de energie pentru anul următor?
Am cerut transformare personală, creștere.Să împac în mine cât mai multe paradoxuri.
Pentru că nu poți servi unui client dacă tu nu ți-ai făcut echilibrările.
I-am cerut să mai domolesc încă un pic tiparul de supraperformer, pentru a căpăta mai multă tihnă.
I-am cerut să îmi dea provocări care să mă ajute să pun la treabă echilibrările emoționale făcute, fiindcă doar în acțiune se probează transformările.
I-am cerut oamenii pe care mi i-aș dori lângă mine și mi-a spus: fii omul pe care l-ai vrea lângă tine și Legea Rezonanței exact asta îți va aduce.
I-am cerut să mai reduc atașamentul de bani și să văd cum mă susțin acum alte forme de bogăție, decât cea financiară.
I-am cerut contexte de creștere profesională și emoțională deopotrivă.
I-am cerut prezență, pentru a putea găsi claritatea atunci când mă năvălește haosul, incertitudinea.
Și călătorii, multe călătorii, ce mă fac să descopăr lumea și, odată cu asta, și bucăți noi din lumea mea interioară.
Și i-am mai cerut să pot aduce oamenii împreună, în conexiune fizică.
De energie mă umplu atunci când îmi trăiesc valorile, când ceea ce fac mă împlinește, ca noi toți, de altfel.
Nu este nicio magie aici. Este știință, aș spune.
Cu cât trăiești mai aliniat cu tine, cu cât faci mai mult din ceea ce te împlinește, din valorile tale înalte, cu atât te umpli de energie.
Ce ți-ai propus să aduci nou în afacerea ta în anul care vine și ce ai vrea să îmbunătățești atât în afacere, cât și în viața ta?
Am două direcții în plan, aparent diferite, dar care au o esență comună.Vreau să aduc femeile — mame, antreprenoare și orice alte roluri ar mai avea ele în viața lor — într-un spațiu de conectare fizică.
1. Prima direcție
Se va materializa prin mai multe workshopuri și ateliere cu scop educațional și transformațional.
Prin evenimente de relaxare, reconectare cu sine și răsfăț.
De încărcare emoțională.
De rupere, măcar puțin, a ritmului cotidian.
Pe lista mea de dorințe se află și o călătorie fizică și interioară în același timp, undeva în România, pentru un grup restrâns de femei.
Și un retreat în Grecia, în care să combinăm partea de relaxare cu cea de reconectare la sine și lucrul pe tipare relaționale.
În această direcție intră și dorința de a dezvolta și susține mai mult un proiect început anul acesta —
Comunitatea „Mame Conștiente”,
cu accent pe activități desfășurate cât mai mult în spațiu fizic.
2. A doua direcție
Este legată de închirierea unei vile în nordul Bucureștiului, cu un spațiu interior primitor și o grădină intimă.
Un loc destinat evenimentelor private și de business:
– ateliere,
– conferințe,
– workshopuri,
– aniversări,
– cercuri tematice,
– sau pur și simplu seri ori weekenduri de relaxare.
Un spațiu ferit de zgomotul și agitația orașului, chiar dacă aflat în interiorul lui.
Un loc pentru miniconcerte, evenimente artistice și orice context care aduce oamenii împreună, în prezență, conexiune și tihnă.
Și mai am și vise, pe lângă obiective.
Să găsesc calea potrivită, resursele, oamenii, ca să pot renova și transforma casa și grădina bunicii mele dintr-un orășel de munte din Argeș, într-o „acasă” pentru comunitate.
Un spațiu de liniște, căldură, intimitate și aer curat pentru oameni.
Pentru evenimente ÎMPREUNĂ.
Pentru sufletul meu, îmi doresc să gestionez mai echilibrat relațiile minte-corp, muncă-odihnă.
Să împac mai multe paradoxuri interioare care să mă facă mai întreagă.
Să cresc în abilitatea de a identifica rapid tiparele mentale ale oamenilor și să mă întorc în starea de smerenie cât mai des.
Și călătorii. Multe călătorii, în diferite colțuri din lume.
Și, pe lângă toate acestea, un proiect alături de voi:
aducerea în spațiu fizic la București a întâlnirilor antreprenoarelor din oraș.
Cam multe pentru 24 de ore cât are o zi și 365 de zile cât are un an, dar tocmai asta le face să fie visuri pline de sens și provocări care merită trăite.
Lasă-ne o urare pentru noul an
Urarea mea pentru noul an, dragă antreprenoare,este aceeași pe care mi-o doresc și mie:
1. Să trăiești cât mai mult în valorile tale înalte.
Așa cum știi, fiecare om are un set unic de valori — lucruri concrete în care își consumă resursele de timp, bani și energie.
Acolo unde există motivație intrinsecă, gândire strategică, creativitate, ordine, disciplină și inspirație.
2. Să trăiești cât mai mult în prezent.
Prezența reduce consumul de energie vitală care apare atunci când mintea baleiază permanent între trecut și viitor.
Să te bucuri de aici și acum, cu tot ceea ce îți aduce.
3. Să-ți aduci în echilibru, pe cât posibil, ariile vieții.
Să nu trăiești „șchiop”, ducându-ți resursele de timp, energie și bani doar într-o singură arie și neglijându-le pe celelalte, pentru că asta vine, mai devreme sau mai târziu, cu costuri.
4. Să te uiți la oameni ca într-o oglindă.
Ceea ce vezi în ei — atât pozitiv, cât și negativ — există și în tine.
Această perspectivă reduce tensiunile, resentimentele și invidia și te protejează emoțional.
5. Să-ți analizezi emoțional obiectivele stabilite, mai ales pe cele pe care nu reușești să le îndeplinești, deși depui eforturi considerabile.
Să vezi în ce măsură sunt cu adevărat ale tale, aliniate cu adevărul tău interior, sau stabilite ca urmare a unor fidelități emoționale:
– să fiu cum spune societatea sau neamul,
– să nu dezamăgesc,
– să primesc validarea pe care o aștept,
– să nu fiu respinsă.
6. Să privești provocările ca fiind pe calea ta, nu în calea ta.
Asta te scoate din poziția de victimă și te duce în împuternicire.
Să le privești cu credința că vin cu o lecție pentru tine și să o cauți.
Vin să te crească, nu să te doboare.
Vin să te readucă la centrul pe care l-ai pierdut,
ca o bandă rezonantă care îți semnalează când ai ieșit de pe traseu.
7. Să te iubești pe tine, așa imperfectă cum te vezi. Tocmai în asta constă perfecțiunea ta: în unicitate.
Iar când ajungi să îți iubești și părțile negate, cele de care te rușinezi, măștile pasive, poți să le accesezi și darurile.
Și atunci te întregești.
Ne spui acum și o poveste de Crăciun pe care o îndrăgești?
Povestea mea de Crăciun se țese undeva la poalele celui mai înalt deal din România. Nămeții trec de genunchiul unui copil de 8 ani. Fata este îmbujorată de sănătate și de bucurie, de simplitate și de "acasă". Desaga roșie, din șervet țesut la război, este plină cu mere, nuci, covrigi și câte o napolitană, de la casele mai răsărite. Râsete de copii, îmbrânceli, chicoteli, colinde. Seara rece de afară și căldura de lemne din camerele unde ne primeau cu colindul. Acolo era bogăția mea. În acea desagă, în râsetele de copii, în colinde și bucuria gazdelor și în împărțirea "trofeelor" odată ajunsă acasă, cu bunicii mei. În cămăruța de 10 metri pătrați unde dormeam, mâncam, trăiam zi de zi, împreună. Și acele trăiri, nu bat toată bogăția de acum.Mai multe despre mine
Nu am o afacere adaugată
