LIA este o aplicație mobilă de relaționare. Spun că este o aplicație de relaționare pentru că vizează facilitarea nu doar a relațiilor cu potențial amoros, ci și stabilirea de prietenii.
Este proaspăt lansată, suntem la început, dar este un început bun. În mai puțin de o săptămână am ajuns deja la 350 de utilizatori.
Momentan accesul este gratuit, ulterior va fi accesibilă contra cost, abonamentul va costa 25 RON + TVA.
Ce supererou ești tu, care sunt valorile care te definesc și ce superputeri ai în afacerea ta?
Eu sunt Andreea, asta în primul rând 😊. Sunt o persoană foarte atentă la a fi cinstită, atât cu sine, cât și cu ceilalți, chiar și atunci când nu este confortabil.Zâmbesc mult și râd zilnic și tare.
Cred în oameni, cred în faptul că oamenii sunt buni, pentru că așa se nasc. Nu cred că există vreo persoană care să spună că un copil se naște rău.
Și cred că sunt mulți oameni buni care fac lucruri care rănesc. Nu pentru că are fi răi, ci pentru că sunt ei înșiși foarte răniți. Cel mai adesea nici măcar nu își dau seama că provoacă suferință pentru că sunt mult prea preocupați să se apere de o eventuală suferință sau trădare.
Cred în Dumnezeu, deși nu L-am văzut niciodată, dar l-am simțit tot timpul cu mine, deși provin din o familie de atei.
Iar ca roluri sunt de toate pentru toți. Sunt om de resurse umane de 18 ani și este primul meu hobby constant, sunt mama a 3 copii împrumutați la propriu de la vecini – cumva în viața asta nu mi-a fost dat să am copii născuți din pântec. Sunt prietenă, bună, cred. Sunt fiică, sunt soră. Am 2 căței și un motănel, toți 3 adoptați – Milka (ciocolată), Bety (înghețată) și Gigi (covrig).
Și sunt mega pasionată și disciplinată cu dezvoltarea personală pe care eu o denumesc mai degrabă o întoarcere la mine. În fiecare zi meditez, fac sport ca formă de meditație, scriu în jurnal și îmi monitorizez permanent starea internă. Și în fiecare zi sunt atentă la ce anume mă învață despre mine relaționarea cu cei din jurul meu.
Accepți jocul în viața ta ca o metodă de dezvoltare și creștere personală?
Accepți jocul în viața ta ca o metodă de dezvoltare și creștere personală?Uuu, ce întrebare complexă 😊. Pot zice da și nu, în același timp.
Clar jocul a făcut și încă mai face parte din procesul meu de dezvoltare personală sau, cum îi zic eu, de întoarcere la mine însămi. Lucrul cu copilul interior este o practica atentă și necesară în cazul meu, traumele din trecut fiind multiple și complexe. Fără să am grijă de latura asta a mea în mod constant, să fiu propriul meu părinte la nevoie, nu cred că aș reuși să îmi păstrez echilibrul emoțional în vârtejul în care m-am băgat de bună voie.
Așa că am făcut artterapie ani buni, m-am jucat cu lut pe acasă ani buni, am pictat. Cred totuși că jocul are alte manifestări în viața mea față de alte persoane. Am puține amintiri și din copilărie cu mine jucându-mă ca un copil obișnuit. Mai degrabă îmi amintesc de faptul că mă simțeam chinuită de sora mea care voia să ne jucăm cu indienii și fermele de plastic.
Dar am multe amintiri cu mine jucându-mă cu gândurile, cu analiza. Fiind un copil foarte timid (am și vorbit foarte târziu, ceea ce este absolut ironic având în vedere faptul că acum îmi turuie gura ca moara) am avut un spațiu intern de joacă foarte bogat cu prinți, prințese, reverii, cuvinte și imagini. Iar acum, ca adult, joaca se manifestă, din nou, altfel. Prea puțin am învățat să mă joc cu copiii sau animalele mele.
Dar m-am bucurat de meseria mea de HR ca și cum m-aș fi jucat. Mi-a plăcut să mă cunosc cu candidații mei la niveluri emoționale neobișnuite pentru un interviu clasic. Îmi place să mă joc de-a analiza a diverse aspecte, de la oameni la informații.
Cred că dansul este cea mai evidentă formă de joacă la mine. Cine m-a văzut dansând știe că este unul din momentele mele de libertate totală. Literalmente dansez ca și cum nu m-ar vedea nimeni. Ca un copil liber 😊.
Ai integrat gamificarea în strategia ta de afaceri?
Da, dar încă nu am implementat. Poate același tip de joacă de care am vorbit mai devreme.Când lucrez pentru LIA, indiferent ce fac, sunt fericită. Sunt ca un copil, mă bucur de fiecare moment de inspirație, de fiecare succes. Râd mult cu echipa și mă simt eu.
Ce vrem să facem pentru utilizatori este să implementăm niște jocuri care să facă cunoașterea inițială mai amuzantă, să spargă gheața mai rapid și mai plăcut.
Oamenii se plac când râd pentru că relaționează de la suflet la suflet.
Pot să îți spun doar că vor face povești împreună 😊.
Ce jocuri folosești în echipa ta pentru a-i motiva să se educe și să finalizeze anumite proiecte?
Bună întrebare. Cred că maniera în care ne jucăm noi, cel puțin deocamdată, este dându-ne voie să fim liberi, atât ca idei și implementare, la nivel profesional, cât și ca persoane. Nu simt că este vreunul dintre noi cu mască pe față și asta și creează angajamentul asta minunat față de proiect.Fiecare știe foarte bine ce are de făcut, nu am făcut niciodată micro-management și nu am de gând să încep acum. Rolul meu este să dau direcții și business, să le discut și negociez cu echipa – pentru că au un cuvânt foarte greu de spus și să aștept de la ei rezultate. Să fiu disponibilă pentru întrebări, să îi înțeleg și sprijin când au probleme, și să conduc prin exemplu.
Brainstormingul este, cel mai probabil, principala manieră în care ne jucăm în prezent. Și ne place 😊.



