
Mă numesc Andreea și am de mică o pasiune legată de cunoașterea oamenilor. Când eram copilă, eram cunoscută pentru faptul că urmăream cu ochii mari – absolut tot ceea ce făceau adulții. Prin urmare, a fi absolventă de Psihologie a fost un pas natural pentru mine, hotărâtă fiind să devin terapeut, “când mă fac mare”.
Viața a avut alte planuri pentru mine și am sfârșit prin a avea o carieră minunată în resurse umane. Și, astfel, am realizat că sunt un Cupidon excelent, pentru că am fost un recrutor excelent, facilitând mii de căsnicii profesionale de succes. În timp, când am început să analizez mai atent această abilitate, mi-am dat seama că există multe cupluri care sunt împreună datorită mie și că toate grupurile de prieteni din care mai fac parte, sau nu, sunt construite de mine.
Ce supererou ești tu, care sunt valorile care te definesc și ce superputeri ai în afacerea ta?
Huh, ce întrebare mare 😊.Eu sunt femeie. Eu sunt femeie feminină mai recent, după o viață de stare de bărbat cu fustă 😊.
Sunt inteligentă și creativă, sunt ființă spirituală, sunt câte puțin din tot și toate.
Dar cel mai mult sunt binecuvântată cu niște daruri care îmi permit să ajut lumea în impas și asta mă bucură enorm.
Cred în transformare, în întoarcerea la sine.
Cred în Dumnezeu, Univers, Sursă, energie și vieți anterioare. Cred cu tărie că suntem copii născuți din Tată Cer și Mamă Pământ și că ei sunt adevărații noștri părinți.
Cred că suntem suflete care am ales experiențe de viață umană ca să evoluăm până la iluminare.
Cred că există relații karmice, de suflete pereche și de suflete gemene.
Cred în autenticitate și simplitate.
Accepți jocul în viața ta ca o metodă de dezvoltare și creștere personală?
Depinde ce înțelegi prin joc. Un complex major al vieții mele de adult a fost faptul că nu știu să mă joc. Nu știu să mă joc cu copiii, cu animalele mele. Și mărturisesc că nu îmi place să mă joc cum se joacă alții.Dar mă joc în felul meu.
Mă joc cu cuvintele, sunt capabilă să fac metafore și analogii care uimesc lumea.
Mă joc cu degetele pe pielea animăluțelor mele oferindu-le iubire.
M-am jucat cu copiii când erau mici, dar mai mult static – pictat, lut. Câteodată le gâdilam ca să le aud râsul și le mâncam din ochi ochișorii și ele știau că le iubesc.
Mă joc cu soarta mea, îmi asum riscuri pe care alte persoane nu au curaj să le ia în brațe.
Mă joc cu fetița interioară, dar ea vrea mai mult liniște și să fie ținută în brațe. Așa se vindecă ea.
Și îmi place să mă joc cu mințile oamenilor, să jucăm adevăr și provocare în relațiile noastre, să ne jucăm de-a cunoașterea adevărată.
Ai integrat gamificarea în strategia ta de afaceri?
Încă nu, în sensul în care se practică în lumea afacerilor.În curs o să fie concursuri. Se pun la categoria joacă?
Ce jocuri ne recomanzi? Pot să fie boardgames, jocuri ale copilăriei, jocuri de business...
“Ma mai iubești?”. Este singurul joc care mi-a plăcut vreodată cu adevărat.“Jos măștile” este util, dar parcă prea mult duce în serios.
Și umorul. Umorul e ca curentul dadaist – râdeți, fraților, râdeți. Din orice, numai râdeți.


