Am ales să scriu acest articol la persoana întâi deoarece ilustrează perfect relația navigator – pacient/ aparținător.

Ce facem noi, navigatorii?

Traducem boala pentru un pacient nou diagnosticat sau ajutăm un pacient care consideră ca nu mai are alternative. Noi suntem cumva o interfață între medic și pacient, între pacient și aparatul birocratic.

Îmi aduc aminte cum îi explicam unui blogger motivația din spatele activității de navigator și anume că un pacient diagnosticat cu o boală oncologică umblă cu sacul de hârtii după el din cabinet în cabinet deoarece nu avem un registru unic al pacienților. Are oncologul la un spital din Cluj, face radioterapie la altul, operația la al treilea și paliația acasă, pe undeva pe la Baia Mare.

Unii dintre noi au apărut pentru că au trecut prin experiența bolii și li s-a părut normal să împărtășească din experiența lor, alții ne-am format activând în diferite organizații naționale sau europene. Și, uite așa, încercăm sa găsim răspunsuri la toate întrebările pacienților. Dar nu facem singuri, ne consultam cu medici de diferite specialități, cu nutriționiști, cu psihologi. Adică cu toți cei care contează în gestionarea bolii.

Am decis să fac tranziția de la voluntariat la antreprenoriat deoarece sunt la nivelul la care pot să integrez orice nevoie a pacientului oncologic/ aparținătorului pentru patologiile oncologice în care sunt specializată. Jobul de navigator de pacienți poate părea relativ nou, dar am o experiență de peste 7 ani în domeniu.

Afacerea mea in imagini