Pentru lumea care nu mă cunoaște încă …eu sunt Laura. De când mă știu, mi-am dorit să ajut oamenii să fie sănătoși. De când mă știu, am mâncat ierburi (adică am încercat la propriu să mănânc diverse frunze), iar în copilărie am disecat broaște pescuite din balta bunicilor. Când am fost întrebată ce vreau să mă fac când “voi fi mare”, am răspuns fără urmă de ezitare “doctor”…și nu mi-am schimbat alegerea niciodată.
Am urmat facultatea de medicina “Carol Davilla” din București, pe care am absolvit-o în 2002. Pentru că nu am intrat din prima la Medicină, am încercat și la Chimie, la Universitatea din București…ca să nu stau acasă, cum se zicea pe vremuri. Așa că am ajuns să fac 2 facultăți în paralel…Medicina și Chimia, și nu-mi regret alegerile. Împrejurările vieții mi-au purtat pașii, însă, nu spre practica medicală propriu-zisa, ci spre ceva conex și anume cercetare medicală.
De când mă știu m-am luptat cu kilogramele. Și acum când mă uit la pozele din copilărie…văd o dolofană :). Am încercat în facultate dieta cu varză, dieta cu ceai de crușin, dieta disociată, am luat chiar pastile de slăbit. Chiar dacă reușeam să slăbesc câteva kilograme, cum încetam dieta…kilogramele săreau pe mine la loc. Chiar dacă reușeam să mă “mențin pe linia de plutire” când eram la cămin, în facultă’…cum mergeam acasă la mama în vacanță, “mă expandam” la loc.
Așa “grăsuță” mi-am cunoscut soțul, așa “grăsuță” m-a binecuvântat Dumnezeu cu 2 băieți 🙂 și o familie frumoasă. Viața a trecut peste mine, cu provocările ei:
👨👩👦dermatită atopică la primul băiat;
👨👩👦naștere prematură la al doilea băiat;
👨👩👦pneumonii și otite și gingivite și enterocolite și crize “astm-like” și zgârieturi și julituri la ambii năzdrăvani.
Și am învățat să “iau taurul de coarne”, așa cum zicea bunica, de fiecare data. Și încet–încet, m-am îndreptat către altceva…către o viață “verde”, cu mâncare sănătoasă și cruda, aer curat și apa de izvor. O viață “verde” cu homeopatie, gemoterapie, terapie florală Bach, unguente, siropuri și cosmeticele, în general, făcute de mine. Și mi-am “târât” și familia după mine și am înțeles unde zace puterea, de fapt. Noi suntem prea mici pentru a schimba lumea. Dar suntem “suficienți” pentru a ne schimba pe noi. Și în special noi MAMELE, NOI AVEM PUTEREA. Și depinde DOAR DE NOI să îi învățam și pe copiii noștri cum să o facă.
La mine a fost cam așa:
🌳la primul băiat am renunțat la salamuri și alte “cărnuri” maltratate de prin frigider;
🌳la prima băiță am descoperit uleiurile vegetale și ceaiurile de plante care se pot folosi liniștit la copii;
🌳la prima pneumonie am descoperit homeopatia și pneumonia a dispărut ca prin minune cu 5 mici bobițe;
🌳la al cincilea abces dentar am descoperit gemoterapia și sărurile Sussler, compresele cu salvie și propolisul;
🌳când a fost nevoie de imunizare prima data am descoperit cătina, socul, propolisul…și am învățat cum să le folosesc;
🌳la primele julituri am descoperit arnica și am învățat să fac crema de arnică.
Rând pe rând am învățat bazele fitoterapiei, a homeopatiei, a gemoterapiei…a medicinei alternative, în general. Și nu în ultimul rand, am învățat să mâncăm sănătos și am învățat cum să transmit acest lucru și copiilor mei. Mi-am dezvoltat niște strategii și scheme alimentare simple, pe care, cu timpul, le-am transformat în stil de viață și în joacă, am început să-i învăț și pe băieții mei aceste strategii. Iar ei, fară să–și dea seama, le aplică în viață de zi cu zi…și li se pare simplu. O, dar vai, nu sunt perfectă :). Din când în când și băieții mei sar calul, mai cer o eugenie sau mai mănâncă o “prostie”. Dar nu mă panichez, atât timp cât majoritar au o alimentație “verde”, atât timp cât fac mișcare, atât timp cât stau la soare și sunt veseli și fericiți. Și am văzut că strategiile mele funcționează mai ales imediat după pandemie, când “am ieșit în lume” din nou, toată familia “slim-fit”…iar majoritatea copiilor cunoscuți au ieșit cu câteva kg în plus. Am înțeles că ceea ce contează cel mai mult este ce ai în frigider, ce ai în camară și în casă, mai mult decât influențele celor din jur. Și am înțeles că poți, daca vrei, să-i aduni în jurul tău numai pe acei oameni cu care rezonezi.
Dacă îți face plăcere, am vrea să ne spui câteva cuvinte despre familia ta.
Dintotdeauna mi-am dorit 3 băieți, fără o explicație anume: 3 pentru că așa îmi suna mie bine. Și Dumnezeu mi-a ascultat gândurile și m-a binecuvântat cu 3 (unul dintre ei e soțul, dar tot se pune). Toți au apărut în viață mea pe nepusă-masa, dar am învățat și învăț în fiecare zi câte ceva de la ei și toate alegerile pe care le fac acum în viață, le fac cu ei în gând.În ce fel te-a susținut sau, dimpotrivă, nu te-a susținut familia în dezvoltarea afacerii și ce rol a avut ajutorul sau lipsa ajutorului lor în parcursul tău antreprenorial?
Anul 2020 a fost "the best year ever"! Timpul petrecut cu familia în pandemie a fost cel mai împlinitor de până acum, am învățat să ne ajutăm intre noi, băieții mei au învățat să facă salate, să aibă grijă de animale. Iar eu, pentru afacerea mea, am învățat că joaca este poate, singura modalitate prin care copiii mici învață mult mai mult...și aproape orice. În joacă îi învăț despre alimentația sănătoasă, despre ierburi și copaci și natură. Și tot în joaca, băiatul cel mare a început să aibă grijă de profilul de Instagram al afacerii. Cool, nu?Dacă am putea povesti la o cafea despre afacerea ta, ce mi-ai spune prima dată?
Hei, grea întrebare. Sunt atât de multe de spus, toate importante :).Ți-aș spune că lumea din ziua de azi a uitat de copii. Facem copii, alergăm să câștigăm bani mulți ca să le oferim copiilor TOTUL pe tavă, dar în timpul acesta copiii cresc fără noi...sunt lăsați în grija unor străini de la 2-3 luni, la creșă, la grădiniță, habar nu avem ce mănâncă, dacă și cu cine se joacă, câtă dragoste primesc și de la cine, dacă sunt apreciați sau certați. Oare nu facem copii ca NOI, ca și părinți, să le oferim toate acestea?
Mi-aș dori ca afacerea mea să trezească cât mai mulți părinți, mi-aș dori să fie cât mai multe familii care să se întoarcă către înțelepciunea Pământului.
Dacă ar fi să descrii afacerea ta prin valorile care o definesc, care ar fi acestea și cum sunt ele aliniate sau negociate cu cele ale partenerului de afaceri sau de viață?
Sunt valori vechi de mii de ani, despre care consider că nu trebuie să se piardă. Cea mai importantă este familia. Cine nu are o familie, nu poate înțelege toate câte în lună și-n stele. Sau poate...dar nu complet.Apoi, mai sunt cele învățate de acasă, din copilărie, cele care m-au adus unde sunt astăzi: dragostea față de oameni și animale și natură, cinstea, curajul, corectitudinea. Poate nu reușesc să le respect în fiecare secundă, dar macar mă străduiesc.
Știm că viața de antreprenoare și cea de familie este plină de suișuri și coborâșuri. Ce sfat ai da unei tinere antreprenor la început de drum?
Să aibă încredere și să nu renunțe. Să dea din coate, să caute exemple pe nișa ei, să caute un mentor și să fie optimistă. Chiar dacă sunt momente când îi vine să renunțe, să abandoneze (așa cum mi s-a întâmplat și mie), să-și găsească puterea interioară, să ignore "sabotorul" interior și să meargă mai departe.Când constuiești o afacere, nu o construiești pentru o zi sau două...o faci pentru o viață.
