contacts Autentificare
image

Alexandra Olteanu: Mi-am dorit mereu să fac ceea ce fac acum

20230621_122650

All to Know este o agenție de consultanță, coaching și training, cu profesioniști de valoare în domeniul managementului, comunicării, resurselor umane și proiectelor de eficientizare.

All To Know este materializarea pasiunii reale de a îmbrăca oamenii cu emoții frumoase și idei utile.

Ce visai să te faci când erai mică?

Mi-am dorit întotdeauna să fiu profesor, n-am avut nicio altă variantă. Mă rog, poate foarte puțin în perioada când eram mică, mică și am trecut printr-o operație destul de mare, pentru un copil mic. Adică mi-am scos splina și-am stat câteva luni în spital, iar atunci mi-am dorit să fiu medic.
A mai fost o perioadă în care mi-am dorit să fiu avocat. Din greșeală, cred. N-aș fi fost bună niciodată pentru treaba asta. Dar a fost o perioadă prin clasa a 11-a când am început să fac și meditații la economie politică și filozofie. Însă mi-am dat seama că nu e pentru mine și am schimbat drumul.
Din momentul acela până astăzi mi-am dorit să fiu formator de oameni. Mi-am dorit să fiu profesor, trainer, în terminologia de astăzi.
Așa au fost toate jocurile mele. M-am jucat de-a profesorul gândind ce anume pot eu să fac mai bine, astfel încât cei din fața mea, păpușile, să înțeleagă ce le transmiteam.
Mă jucam cu acele recipiente în care pui gheață la congelator. Stăteau așa în rânduri, frumos și făceam trei rânduri ca la școală și îi scoteam la tablă și le explicam conceptele filozofice pe care le aveam eu la vârsta aceea.
Mi-am dorit mereu să fiu profesor și iată, profesor sunt.

Când ai simțit pentru prima dată că prinzi aripi, că ești încurajată, că poți deveni ce vrei tu să devii?

Mama și-a dorit să fiu medic. Toată viața ei a fost într-un cabinet medical, deci și-a dorit ca eu să fiu medic. Eu nu mi-am dorit asta pentru că a sta aproape de suferință însemna pentru mine mai mult decât puteam eu duce. Dar m-a încurajat tot timpul să fac ceea ce îmi place.
Însă tot ce am făcut, am făcut singură, mi-am clădit drumul cărămidă cu cărămidă, fără ajutor de la nimeni, în afară de Dumnezeu, cum îmi place mie să spun: “singura mea pilă”. Și plecând de la ceea ce pot face și cu maximum de investiție de efort, mi-am făcut o strategie de ascensiune. Uneori, pur și simplu, Doamne, Doamne m-a luat de mână și mi-a zis ăsta este drumul și eu am mers, 0 strategie din partea mea, doar perseverență și muncă.

Cum ai pornit afacerea? A fost greu? Ai avut momente de ezitare?

Mi-am dorit mereu să fac ceea ce fac acum. Cred că am început să-mi doresc să fac ce fac acum gândindu-mă la mine ca la un om de startup, capabil să construiască.
Având experiența business-urilor pe care le-am dus în corporații până la un punct promițător și în care am simțit că am contribuție, am înțeles că pot să fac acest lucru.
Apoi mi-am dorit să fac asta pentru că nu suntem tineri mereu. Și e important să știm că avem un backup, o activitate, în care avem competență și putem activa atât cât ne dorim. Nu întotdeauna poți să faci asta într-un mediu organizat de altcineva și nu de tine. În plus, mi-am dorit să am flexibilitatea deciziei.
Nu spun că m-am gândit că deciziile mele vor fi cele mai bune, dar mi-am dorit să am responsabilitatea lor și posibilitatea de a alege.
Când a apărut? Nu știu când a apărut. Poate că a fost acolo dintotdeauna, dar știu că în 2010 mi-am deschis compania, era prematur, eram într-o organizație, lucram, îmi plăcea ce fac, dar mă pregăteam pentru ce urmează. Apoi a venit fiica noastră și mi-a fost frică să plec din business, în plus a apărut o oportunitate de business, în organizația în care eram, din care puteam să acumulez mai multă informație și expunere.
Am stat încă vreo șase ani, într-un moment în care viața mi-a spus că e bine să iei decizii, că e destul de scurtă, că unele lucruri pe care nu le faci e posibil să le regreți și mi-a mai spus ”chiar poți – testează!”, I did it.

Cât de greu a fost când ai luat decizia asta?
Groaznic de greu. Groaznic de greu pentru că, pe de o parte, m-am gândit foarte mult pentru că eu am fost un copil învățat de mama mea să am întotdeauna repere, să fiu independentă, să fiu puternică, să știu că totul depinde de mine, pe de altă parte, trebuia să risc, să fiu o perioadă dependentă financiar de soțul meu, să mă văd într-o poziție diferită de cea pe care am construit-o în ultimii ani.
Am fost acel tip de femeie învățată să fie puternică, nu fericită neapărat și din acest motiv mă îngrijora faptul că nu mai aveam deloc controlul.
Eu învățasem să îmi exersez puterea în toate felurile și mi se părea că doar într-o poziție bună, cu un salariu bun, pot să-ți exersezi această putere. Am încălcat tiparul și am luat decizia, dar în momentul în care am luat decizia... după mult timp și după multă terapie și îi mulțumesc din suflet lui Adrian, mentorul meu, și lui George, soțului meu, care m-au însoțit pe tot parcursul ăsta și mi-au dat atâta încredere și atâta deschidere și care m-au ajutat să văd variante și să accept reversibilitatea deciziilor noastre.
Mi-am dat demisia și am stabilit că mai stau o perioadă de vreo șase luni cât pot să dau mai departe ceea ce făceam, viața m-a luat prin surprindere încă o dată și chiar cu o lună înainte să fac marele pas și să îmi permit să fiu femeia care decide că este pregătită să fie susținută financiar pentru o perioadă de către soțul ei, ne-am aflat într-un context în care soțul meu a trebuit să facă o schimbare majoră de poziție și acest lucru ne-a adus pe amândoi într-un punct de incertitudine pentru ceea ce urma.
Au urmat câteva nopți de întrebări, de lacrimi, de teamă. Mă gândeam ce să fac: mă întorc la șeful meu și spun m-am răzgândit sau merg mai departe, neavând niciun fel de backup, nicio siguranță pentru ceea ce avea să vină.
Și atunci am decis următorul lucru. Dacă nu o fac acum, nu am să o mai fac niciodată. Acum este momentul să decid dacă am încredere în mine și credință în Dumnezeu.
Am decis că da și după 7 ani pot spune că nu am greșit.

Dacă afacerea ta ar fi o poveste, cum ar fi aceasta?

N-ar fi o poveste cu Ileana Cosânzeana, n-ar fi nici o poveste cu Prințesa Adormită, ar fi o poveste cu o fată care muncește, crede și care iubește, i-am putea spune Cenușăreasa, cu diferența că prințul meu este cu mine și nu mi-am pierdut pantoful.

Cum te simți ca antreprenoare în România?

Mă simt uneori frustrată pentru că am senzația că nu există suport suficient. Mă simt uneori fericită pentru că așa fără suport poți să reușești. Mă simt mândră că am îndrăznit. Dar cred că în țara asta pot fi făcute mult mai multe lucruri pentru cei care au curajul să pornească un business în mod corect și mai ales pentru un business care poate avea impact important în societate, până la urmă businessul meu formează oamenii acestei societăți.
Cred că ar trebui să avem mai multe variante (și nu vorbesc neapărat de suport financiar) de deschidere, mai multă putere de a găsi oameni în piață și de a-i menține. În momentul în care corporația plătește cu niște sume fabuloase, chiar și absolvenți, tu ca antreprenor nu-ți permiți să susții aceeași formulă salarială deși, investești la fel de mult în creșterea unui om.
De aceea, antreprenorul român este în situația în care ia oamenii îi crește și rămâne fără ei rapid. Nu e o concurență loială în piață. Eu nu simt că statul este interesat ca businessul românesc să crească.

Cum te-au afectat modificările fiscale din anul 2024?

Au fost consumatoare de timp și, evident, a lipsit susținerea și un semn minim de protecție.

Care este criteriul pe care îți alegi furnizorii?

Țin cont de calitate și încredere. Merg foarte mult pe încredere, eu sunt un om de feeling și, evident, sunt obligată să mă uit și la preț.

Când alegi producătorii locali?

100% doar producători locali.
Aș face tot ce pot să cresc piața locală, pentru că eu am găsit în mine o persoană mai naționalistă decât mă gândeam că sunt. Eu chiar îmi iubesc țara și cred în oamenii ei.

Crezi că poti presăra puțină „magie” în cafea ca să poți merge mai departe în fiecare zi pe drumul antreprenoriatului? Ce înseamnă aceasta „magie” pentru tine?

O presar în fiecare dimineață. Ce înseamnă magia asta? Înseamnă încredere, înseamnă credință în Dumnezeu, înseamnă bucuria pentru tot ceea ce fac și responsabilitatea pentru oamenii cu care lucrez.

Ce sfat poți să le dai femeilor care doresc să-și deschidă propria afacere?

În primul rând să cântărească bine. Să nu plece de la principiul e mai ușor în antreprenoriat decât în corporație, pentru că cel puțin în cazul meu nu s-a dovedit deloc a fi așa. Să nu se gândească că e mai puțin consumator de timp, pentru că nu pare deloc. Să aibă încredere, să-și facă un networking suficient de bun, să se iubească pe ele însele, să iubească ce fac, să aibă credința în Dumnezeu și cam acesta este drumul. Ar mai fi un punct important, deschide o afacere care te face fericită, nu puternică!

Care sunt proiectele tale de viitor?

Proiectele mele de viitor sunt să țin business-ul ăsta atât de viu încât să aibă în el atâta iubire, atâta vitalitate și atâta bucurie încât fiica mea să zică, atunci când va fi momentul, „vreau să îl duc mai departe”.
Proiectul meu de viitor este să am impact asupra oamenilor cu care lucrez, nu neapărat să le transmit informații, sigur este important și asta, dar în primul rând să îi determin să se deschidă, să simtă bucuria de viață și să se iubească, să se prețuiască și în același timp să se echilibreze cu tot ceea ce este în viața lor, să devină Oameni mai buni.
În plus, proiectul meu cel mai important de viitor este să fiu sănătoasă, împreună cu ai mei, să pot să ofer și să primesc iubire cât mai mult.

Caracterizează-te în trei cuvinte. De ce le alegi?

Sunt o tipă puternică, așa m-a învățat mama, sunt o tipă muncitoare, așa cum m-am învățat chiar eu, și sunt o tipă care se bucură de viață, așa cum este ea, așa cum m-a învățat Dumnezeu.

Ai devenit ceea ce îți doreai să devii când ai fost mică?

Da, am avut acest noroc. Cred că misiunea mea este să ghidez oameni. Culmea este că am știut asta cumva întotdeauna și s-ar putea să pară lipsit de modestie, dar îmi aduc aminte când eram mică, adică undeva în școala generală, simțeam că am ceva special doar atunci când transmiteam ceva oamenilor. Și cred că s-a păstrat.
Dacă mă uit la faptul că, într-un fel sau altul, am influențat viața profesională și personală a sute de oameni, prin concepte, prin algoritmi sau credințe noi, prin deschiderea de oportunități sau de perspective, prin ghidarea către un domeniu sau un job la care nu s-au gândit sau pentru care nu au fost siguri, atunci văd că am fost întotdeauna un formator, așa cum mi-am propus inițial.

Ce cărți citești? Ne recomanzi o carte care ți-a schimbat modul de a fi, de a privi lumea afacerilor?

Citesc în general cărți care sunt utile pentru profesia mea. Acum, de exemplu, uite, citesc Față în față cu furia. Însă dacă trebuie să spun care este cartea care mi-a schimbat mie, nu modul de gândire, dar în care m-am regăsit, m-am reconfirmat, m-am reevaluat, cartea mea, reper chiar și pentru business (pentru că sunt mai multe cărți, mai multe volume) sunt cărțile lui SN Lazarev.
Din aceste cărți, pe care le-am citit în anii 90, am înțeles cine sunt, am înțeles că doar iubirea este calea și am învățat că în spatele fiecărui om este un profesor lumină și asta mi-am dorit eu să fiu.

Mai multe despre mine

All To Know
logo color