Imaginează-ți că anunți pe rețelele sociale că afacerea ta a ieșit prima oară pe profit. Primești felicitări. Printre ele, câteva comentarii mici: „Se vede cine ți-a deschis ușile.” „Ai avut noroc.” „Să vedem cât ține.” Nimeni nu spune ceva care se poate dovedi fals. Dar rămâi cu un gust amar și cu o întrebare: data viitoare mai postez?
(Scena de mai sus e un exercițiu de imaginație dar poate deveni real fără să ne dăm seama)
Dacă ți s-a întâmplat ceva de felul ăsta, nu ești prea sensibilă. Fenomenul are un nume și a fost studiat. Mai jos găsești ce s-a aflat, ce nu se știe încă și ce poți face. Fiecare cifră are sursa la sfârșit, cu link.
Ce este „sindromul macului înalt”
În engleză i se spune tall poppy syndrome. Imaginea e simplă: într-un lan de maci, cel care crește mai sus decât ceilalți e tăiat, ca lanul să rămână egal.
Pe scurt, sindromul înseamnă că oamenii sunt atacați, criticați sau lăsați pe dinafară tocmai din cauza realizărilor lor. Expresia vine din engleza australiană și neozeelandeză. Cercetătorul B. Peeters a explicat în 2004 că în spatele ei stă ideea că nimeni nu trebuie să se creadă mai presus de ceilalți, idee care ajunge uneori să însemne că cei care ies în față sunt luați în colimator.
În română nu există un termen consacrat. Îl numesc aici „sindromul macului înalt”, după expresia originală. Dar tot un fel de bullying e și ăsta…
Ce au spus antreprenorii
În Noua Zeelandă, cercetătoarea Jodyanne Kirkwood a vorbit cu 40 de antreprenori. Peste jumătate au spus că au trăit sindromul. Mulți au ales să nu se arate: nu spuneau tuturor că au o afacere și nu își etalau câștigurile.
Concluziile lucrării sunt serioase. Sindromul poate descuraja oamenii să înceapă o afacere. Cine a avut un eșec poate ezita să mai încerce. Iar unii antreprenori își țin afacerea mai mică ca să nu atragă atenția.
Un alt studiu, făcut în 2022 la Universitatea din Auckland, a pornit de la un sondaj la care au răspuns aproape 300 de persoane. Participanții au vorbit despre îndoială de sine, anxietate, depresie și oportunități pierdute. Un detaliu care surprinde: remarcile tăioase la adresa succesului au venit cel mai des de la colegi, față în față. Rețelele sociale au fost abia pe locul doi, la mare distanță.
Deci online nu e singurul loc unde se întâmplă. Uneori e chiar în biroul de alături.
Și când e vorba de femei?
Câteva studii de psihologie arată de ce succesul unei femei poate atrage mai ușor antipatie.
Într-un experiment cu 242 de participanți, o femeie reușită într-un domeniu considerat „masculin” a fost văzută ca mai puțin simpatică și judecată mai aspru decât un bărbat la fel de reușit. Efectul a apărut doar când domeniul era unul tipic masculin.
Un alt studiu a găsit un lucru care sperie la prima vedere: atât bărbații, cât și femeile au judecat mai aspru femeia de succes. Autorii spun că, pentru unele femei, e un mod de a-și apăra propria încredere atunci când se compară cu cineva care a reușit. Când participantele au primit feedback pozitiv despre propriul potențial, reacțiile lor negative au slăbit.
Asta nu înseamnă că femeile sunt „invidioase” între ele. Înseamnă că reacția poate fi schimbată. Un loc în care se spune clar că e loc de reușită pentru toate scade atacurile.
Organizația canadiană Women of Influence a întrebat, în 2023, 4.710 de femei din 103 de țări. Dintre ele, 86,8% au spus că au trăit sindromul la locul de muncă: realizări minimalizate, excluderea din discuții sau meritul luat de altcineva. Mai mult de 85% au spus că a crescut stresul. Atenție: răspunsurile au venit de la femei care au vrut să participe, deci cifrele nu reprezintă toate femeile, iar sondajul se referă la serviciu, nu la antreprenoare.
Ce se știe despre atacurile online
Nu există încă un studiu verificat care să urmărească exact legătura dintre sindromul macului înalt, antreprenoare și rețelele sociale. Există însă date despre abuzul online împotriva femeilor în general, iar ele spun același lucru: vizibilitatea costă.
- O fundație britanică, Cherie Blair Foundation for Women, a întrebat în 2024 2.870 de antreprenoare din 96 de țări cu venituri mici și medii. 57% au trăit cel puțin o formă de hărțuire pe rețelele sociale. 36% nu își arată numele complet pe profilul afacerii, 41% nu pun poze cu ele, 59% nu postează video cu ele. Motivele: frica de hărțuire, de mesaje nedorite și de stricarea reputației. Răspunsurile sunt voluntare, deci cifrele sunt orientative.
- Un studiu comandat de Parlamentul European (2023) citează un raport Amnesty International din 2017: 76% dintre tinerele chestionate au spus că abuzul online le-a schimbat felul în care folosesc rețelele sociale, iar 32% au renunțat complet să mai posteze.
Cu alte cuvinte, hărțuirea nu rămâne o supărare. Schimbă ce arată femeile despre ele și despre afacerile lor.
Ce nu se știe
- Nu am găsit date despre antreprenoare din România în privința hărțuirii online.
- Nu se poate spune că fenomenul „crește pe rețelele sociale”: studiile din Noua Zeelandă arată că atacurile vin mai ales față în față.
- Experimentele de psihologie s-au făcut în laborator. Arată de ce se întâmplă, nu cât de des.
Ce poți face
Nu am o soluție magică. Ce urmează sunt sfaturi practice, nu rezultate de studii, cu excepția ultimului punct.
- Păstrează dovezi. Capturi de ecran cu data și numele contului, înainte să blochezi sau să ștergi.
- Răspunde calm, o singură dată, sau deloc. Cam pe orice platformă poți restricționa, bloca și raporta comentariul.
- Deosebește critica de atac. La o critică despre muncă (un preț, o calitate) poți răspunde cu argumente. La „cine te crezi” nu ai ce discuta.
- Vorbește cu cineva. O colegă, un mentor, un grup de încredere. Dacă ții totul pentru tine, e mai ușor să crezi că problema ești tu.
- Dacă ești amenințată, mergi la poliție, cu dovezile pregătite.
- Alege cât te arăți. Să-ți ascunzi numele sau poza e o alegere legitimă de protecție, iar multe antreprenoare o fac. Are însă un cost: unii antreprenori își țin afacerea mică ca să nu fie observați. Merită să alegi conștient, nu din frică.
- Pentru cei din jur: Laudă public succesul altora. Aceasta este recomandarea cercetătorilor din Auckland și cel mai ușor lucru de pus în practică.
Dacă ți s-a întâmplat ție, scrie-ne cum a arătat, fără nume sau date personale. Poate o altă antreprenoare citește și își dă seama că nu e singura.
Surse
- Women of Influence (2023), „The Tallest Poppy”: womenofinfluence.ca/research/tallest-poppy, plus comunicatul de presă (womenofinfluence.ca/2023/03/01/tps-press-release)
- Peeters, B. (2004), „Tall poppies and egalitarianism in Australian discourse”, English World-Wide: benjamins.com/catalog/eww.25.1.02pee
- Kirkwood, J. (2007), „Tall Poppy Syndrome: Implications for entrepreneurship in New Zealand”, Journal of Management & Organization: cambridge.org (cambridge.org/core/journals/journal-of-management-and-organization)
- Universitatea din Auckland (2022), „Research shows tall poppy syndrome negatively affects New Zealand entrepreneurs”: auckland.ac.nz (auckland.ac.nz/en/news/2022/07/20)
- Heilman, Wallen, Fuchs și Tamkins (2004), „Penalties for success”, Journal of Applied Psychology: doi.org/10.1037/0021-9010.89.3.416
- Parks-Stamm, Heilman și Hearns (2008), „Motivated to penalize”, Personality and Social Psychology Bulletin: digitalcommons.usm.maine.edu/psychology/65
- Cherie Blair Foundation for Women (2024), „Empowered or Undermined? Women Entrepreneurs & the Digital Economy”: cherieblairfoundation.org (cherieblairfoundation.org/what-we-do/research/2024-audit)
- Parlamentul European (2023), „The impact of the use of social media on women and girls”, cu raportul Amnesty International din 2017: europarl.europa.eu (europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2023/743341)
Toate sursele sunt în limba engleză.
Notă: articolul se bazează pe cercetarea mea. Am folosit unelte de inteligență artificială la redactare și la stilizare. Nu sunt psiholog sau jurist, iar textul nu înlocuiește sprijinul unui specialist.
